O stea pentru noi toti, romanii
STEAUA nu e un doar un nume. E o stare de spirit. O bucurie. Un drapel. Caci fie ca traim in peisajul mioritic, fie ca ne-am stramutat in alte zone mai exotice ale globului, sintem si raminem romani. Mindri din cale-afara, artagosi, orgoliosi, exuberanti, zeflemisti, galagiosi, aroganti, atotstiutori si mereu cei mai buni in toate cele, ne iubim si ne mindrim cu valorile ce le-am avut. Si inca le mai avem.
STEAUA nu e un doar un nume. E o stare de spirit. O bucurie. Un drapel. Caci fie ca traim in peisajul mioritic, fie ca ne-am stramutat in alte zone mai exotice ale globului, sintem si raminem romani. Mindri din cale-afara, artagosi, orgoliosi, exuberanti, zeflemisti, galagiosi, aroganti, atotstiutori si mereu cei mai buni in toate cele, ne iubim si ne mindrim cu valorile ce le-am avut. Si inca le mai avem.
Si cum sportul a ramas un paragraf esential din resume-ul civilizatiei, mai intotdeauna am fost intimpinati de un "oh, la, la , Romania, sigur, va stim, Nadia, Nastase, Hagi, oops"...si cam atit. Poate un Ghita Muresan sau un Tiriac, pe ici, pe colo. Da, e frustrant, caci mai am scos si noi capul in lume, nu doar cu faimosul Dracula, dar si cu un Coanda, Brincusi, Grigorescu, Eminovici, Eugen Ionesco, Gheorghe Zamfir, Ana Aslan. Ca sa nu zic de Ceausescu, aflat in top pe un loc fruntas, dar regretabil. Dar toti acestia palesc in fata suprematiei fotbalului, un ambasador al fiecarui colt de lume, vezi mult vizionatul recent campionat mondial. Caci mai ales pentru noi romanii, fotbalul e mai mult decit un sport, e un medicament, un mod de a ne trai viata. Vara torida, iarna geroasa, pensii marire ori ba, afaceri mai cinstite ori ba, politicul pigmentat cu dosare securiste, toate colapseaza cind vine vorba de fotbal. Iar daca apari nepoftit si furi de pe masa gazdei si o cupa a campionilor europeni, mai prinzi apoi o finala onoranta, una de cupa Intercontinentala, te mai ospetesti ani buni la rind de la masa bogatilor din Liga campionilor sau, mai recent, pierzi tragic o semifinala de cupa EUFA, lumea te vede, te admira si, cel mai important, iti retine numele : STEAUA
O stea luminoasa pentru noi toti romanii. E, cu sau fara voia ciinilor rosii, a giulestenilor, a oltenilor sau cine mai vreti dumneavoastra, echipa fanion a tarisoarei asteia. Cea care a cutezat sa scoata prima capul in lumea buna. Nu doar pentru ca are cel mai bogat palmares intern si extern, greu de egalat in timpul pe care-l mai avem de trait, eu autorul si voi cititorii. Nu pentru ca are cei mai multi suporteri sau cea mai mare audienta, nu pentru ca-l are patron pe un individ extrem de contestat si controversat, aidoma managerului general. Nu pentru ca aici au jucat mereu cei mai talentati jucatori pe care i-a avut Romania. Nu. Nu. Nu. Mai sunt multe, vrute si nevrute. Si bune, poate si rele. Steaua e un stindard al nevoii noastre de a ne cunoste lumea. De a te baga in seama. De a apare in paginele cotidienelor, chiar intr-un colt minuscul, sau pe ecranul televizorului, fie si pret de citeva secunde. Sa sti ca existi, si nu mori un ilustru necunoscut. Cam ceva de genul acelei reclame cu Pagini aurii : cine nu este in acesta carte (in speta, Liga), nu exista !
Iar dupa isprava cu belgienii, sper sa ne cunoasca putin mai bine (chiar daca, vorba unui mucalit, veti spune ca inca n-am luat cupa sau ca n-am scos din cursa vreun brand de brand).
Nu multi, nu putini, dar destui, vor pronunta iarasi numele Stelei. Iar noi, microbisti ori nu, vom fi putin fericiti. Si nici nu avem motive sa nu fim, char daca ne numim Borcea sau mai stiu eu cine mare patriot.
Dar toti acestia palesc in fata suprematiei fotbalului, un ambasador al fiecarui colt de lume, vezi mult vizionatul recent campionat mondial. Caci mai ales pentru noi romanii, fotbalul e mai mult decit un sport, e un medicament, un mod de a ne trai viata. Vara torida, iarna geroasa, pensii marire ori ba, afaceri mai cinstite ori ba, politicul pigmentat cu dosare securiste, toate colapseaza cind vine vorba de fotbal. Iar daca apari nepoftit si furi de pe masa gazdei si o cupa a campionilor europeni, mai prinzi apoi o finala onoranta, una de cupa Intercontinentala, te mai ospetesti ani buni la rind de la masa bogatilor din Liga campionilor sau, mai recent, pierzi tragic o semifinala de cupa EUFA, lumea te vede, te admira si, cel mai important, iti retine numele : STEAUA
O stea luminoasa pentru noi toti romanii. E, cu sau fara voia ciinilor rosii, a giulestenilor, a oltenilor sau cine mai vreti dumneavoastra, echipa fanion a tarisoarei asteia. Cea care a cutezat sa scoata prima capul in lumea buna. Nu doar pentru ca are cel mai bogat palmares intern si extern, greu de egalat in timpul pe care-l mai avem de trait, eu autorul si voi cititorii. Nu pentru ca are cei mai multi suporteri sau cea mai mare audienta, nu pentru ca-l are patron pe un individ extrem de contestat si controversat, aidoma managerului general. Nu pentru ca aici au jucat mereu cei mai talentati jucatori pe care i-a avut Romania. Nu. Nu. Nu. Mai sunt multe, vrute si nevrute. Si bune, poate si rele. Steaua e un stindard al nevoii noastre de a ne cunoste lumea. De a te baga in seama. De a apare in paginele cotidienelor, chiar intr-un colt minuscul, sau pe ecranul televizorului, fie si pret de citeva secunde. Sa sti ca existi, si nu mori un ilustru necunoscut. Cam ceva de genul acelei reclame cu Pagini aurii : cine nu este in acesta carte (in speta, Liga), nu exista !
Iar dupa isprava cu belgienii, sper sa ne cunoasca putin mai bine (chiar daca, vorba unui mucalit, veti spune ca inca n-am luat cupa sau ca n-am scos din cursa vreun brand de brand).
Nu multi, nu putini, dar destui, vor pronunta iarasi numele Stelei. Iar noi, microbisti ori nu, vom fi putin fericiti. Si nici nu avem motive sa nu fim, char daca ne numim Borcea sau mai stiu eu cine mare patriot.