Decizia de a comenta.
Cu o constanţa şi o vehemenţa demne de invidiat, personaje cu supranume pitoreşti se dueleaza virtual, folosind drept arme taişul cuvintelor potrivite sau ascuţimea logicii.
Dialogul, discuţia şi comentariul, analiza, bârfa şi afrontul public ne sunt parte din fiinţa noastra româneasca şi nimeni, absolut nimeni, nu are căderea de a ne limita sau interzice dreptul garantat la libertatea cuvântului. A cuvântului decent.
Ne-am caştigat cu toţii dreptul de a ne striga mulţumirea sau nemulţumirea.
Ne bucurăm de acest drept , aducând in discuţiile cotidiene toate cele ce ne inconjoară, bune sau rele, frumoase ori urâte.
Uneori însă, parantezele devin de prisos în economia încercarilor de dialog, iar cuvântul scris işi dă “live”arama pe fata.
Lipsa de argumente la îndemână, abundenţa de timp la dispoziţie şi anonimatul unui IP cu buletin de identitate temporar transformă adeseori limba strămoşască în obiect de batjocură în public, chibiţii având astfel motivul hohotelor de râs în faţa monitoarelor, iar responsabilii cu curăţenia acestui website recurgând la înca câteva pastile de antinevralgic în timp ce dau cu mătura prin pagini de internet administrate cu greutate.
A ne păstra comentariile în limitele unui limbaj decent, fără a recurge la jignirea partenerilor de discuţie, este uşor. Chiar foarte uşor.
Trebuie doar să avem dorinţa de a ne autorespecta.
Prin prisma celor relatate mai sus, decizia de a comenta ne aparţine.
Cam atât!